Evreii mesianici: o altă erezie sau liantul dintre iudaism şi creştinism?

În ultimul timp se vorbeşte tot mai mult despre existenţa unei grupări religioase, dacă pot să-i zic asa, ce poarta denumirea de "Evreii mesianici".

Simbolul lor este steaua lui David în mijlocul căreia se găseşte o cruce. Unele femei poartă, în timpul serviciului religios, o năframă pe care sînt aliniate într-un şir continuu o stea a lui David, o menoră şi un peşte – semnul de recunoaştere al primilor creştini.
Din punct de vedere al practicii religioase, evreii mesianici urmează Vechiul Testament, ca şi cei tradiţional religioşi. Ziua Sfîntă este sîmbăta – Shabat-ul, cu toate prescripţiile care o însoţesc, recomandarea este să mănînce kosher, poartă kippah – acoperămîntul capului tipic bărbaţilor evrei şi tallit – specificul şal alb cu margini albastre etc. Pînă aici s-ar conforma aproape întru totul legii poporului lui Israel. Dar diferenţa uriaşă de-abia de aici începe – pentru ei,Yeshua (Iisus) este „ha Maschiah“, fiul lui Dumnezeu, şi a venit acum 2000 de ani, ceea ce i-ar situa în tabăra creştină.

Mesianicii consideră, cu mîndrie, că sînt o punte între mozaism şi creştinism. „Aşa erau primii creştini, aşa erau apostolii, dacă vă uitaţi la noi, vedeţi primele comunităţi creştine din rîndul israeliţilor – precizează ei. Ce erau apostolii, dacă nu evrei 100%, la capitolul practicii şi regulilor religioase, care credeau însă că Mesia a venit?“.

Însă evreii şi creştinii deopotrivă, cu excepţiile de rigoare, nu sînt prea entuziasmaţi de existenţa lor, şi îi văd mai curînd ca potenţială sursă de poticnire, decît de dialog. Pentru evrei, odată ce mesianicii cred că Mesia a venit, şi-au pierdut, din punct de vedere religios, evreitatea. În plus, sînt consideraţi un cal troian inventat de neo-protestanţi, ca să pătrundă în comunitatea evreiască şi să convertească cît mai mulţi membri la creştinism. De partea cealaltă, creştină, nu sînt suficient de creştini, o diversiune, din aceeaşi perspectivă religioasă.

Mesianicii ţin toate sărbătorile evreieşti, plus Crăciunul şi Paştele – acesta din urmă mixt, adică semnifică şi ieşirea evreilor din robia egipteană, şi învierea lui Iisus.

Cu toate că reprezintă un subiect tabu în sânul Bisericii Ortodoxe, au fost câteva conferinţe la care au participat şi personalităţi din sfera teologică românescă. De exemplu, în 2009, la Mănăstirea Neamt, s-a desfasurat Conferinţa “Toward Jerusalem Coucil Two” (“Spre al Doilea Sinod de la Ierusalim”), cu binecuvantarea Mitropolitului Moldovei, IPS. Teofan, care a avut ca temă “Împăcarea în Mesia”, la care au participat ortodocsi, catolici, protestanţi şi evrei care cred în Hristos, cunoscuţi sub numele de “evrei mesianici”, din Israel, Rusia, Republica Moldova, Austria şi România. La sfârşitul conferinţei, pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie “Andrei Saguna” din Sibiu, avea să declare: “Problema întoarcerii evreilor la creştinism este o temă esenţiala în planul mântuirii lumii, aşa cum îl găsim în teologia Bisericii”.

Evreii mesianici au întreprins nenumărate demersuri pentru organizarea aşa-numitului "Al doilea Sinod de la Ierusalim", la care să se discute condiţiile primirii evreilor mesianici la creştinism.

Sunt fraţi de-ai noştri, ortodocşi, care se bucură pentru apariţia acestei "confesiuni" (ea de fapt există încă din sec. XIX în Europa), crezând că a sosit vremea ca proorociile să se împlinească, şi anume, ca evreilor să li se ia mahrama ce se află pe ochii inimii de 2000 de ani încoace, şi, să-L recunoască pe Iisus Hristos ca fiind Mesia, Izbăvitorul lumii. Totodata, alţii îi consideră ca fiind una dintre nenumăratele secte ce se află în lume şi care trăiesc în rătăcire, pentru că daca ei cred cu adevarat în Iisus Hristos atunci să se boteze (Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5).), si nu să se plaseze într un spaţiu neutru. Aceştia nu pot reprezenta un liant între cele doua religii, iudaism şi creştinism, deoarece nu ai cum să slujeşti concomitent la doi domni si, nici să te afli în acelaşi timp în întuneric şi lumină.

Aşadar părerile sunt împărţite iar ceea ce ne rămâne de făcut nu este decât să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ţină uniţi în jurul Bisericii, aşa cum o cloşcă îşi ocroteşte puii cu atâta dragoste sub aripi si, aşa cum a zis Gamaliel, bătrânul învăţător de Lege în alte împrejurări, "dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici, dar dacă este de la Dumnezeu nu o veti putea nimici".

Preluat: www.Teografia.ro
Andrei Andronic